Childhood Memories 14

Ink on paper - 21.0 x 29.7 cm

This is a preciousArtwork no. 14 from the Childhood Memories series. As a child I used to spend my summer holidays at my grandparents in the countryside and in 2017 I started illustrating and writing short stories about that time, precious recollections about what was the happiest period of my life. The short story is for now available only in romanian. 

Stau întinsă în pat în casa părinților și mă topesc de la căldura dogoritoare. Nu mișc un deget de ceva vreme și totuși pielea îmi transpiră de parcă abia aș fi făcut două ture de grădină. Senzația de amiază continuă persistă pe mai toată durata zilei iar zăpușeala face ca orice vietate să caute cu disperare un petec de umbră și să stea cât mai potolită. Nici câinii nu mai latră. Își iau revanșa pe timp de noapte când lătratul lor agitat mă ține trează, lucru care oricum se întâmplă din cauza nădufului. Mă plimb cu privirea pe cei patru pereți ai camerei și mă opresc asupra tabloului de deasupra patului. O pânză neînrămată imprimată cu ceva siluetă feminină egipteană pe un fundal galben. Clipesc o dată și când pleoapele mi se ridică în fața ochilor am un tablou cu o ramă de lemn maro-roșiatic lăcuit, cu detalii atent lucrate. În spatele sticlei de protecție sunt în schimb acum patru siluete, patru tinere grațioase care se scaldă la râu. Pare că este la fel de cald acolo ca și aici în cameră, doar că umbra copacilor și stropii de apă cu care se răcoresc fac ca arșița să pară mai ușor de suportat. Iar vegetația bogată și culorile saturate transformă acest tablou într-o fereastră spre un rai pe pământ unde tare aș vrea să mă aflu și eu. Sub el observ două piese din colecția de bibelouri balerină pe care le-a adus mama de la Focșani. În mijloc, la loc de cinste, pe un milieu, stă peștele de sticlă. Mă inundă un sentiment plăcut de siguranță și familiaritate. Mă întreb dacă mamaia mai trebăluiește pe afară sau s-a retras și ea pentru puțin timp în casă. Am 10-11 ani și stau întinsă pe patul recamier din casa bunicilor mei de la Umbrărești. Este caldură mare afară însă faptul că doar unul dintre cei patru pereți este exterior face ca în cameră să fie ușor răcoare. O răcoare plăcută care îmi permite să îmi învelesc picioarele cu un cearșaf și să îmi satisfac astfel nevoia de a mă acoperi măcar puțin, fie iarnă, fie vară. Mă topesc într-o lâncezeală dulce și aproape senzuală. Copila din mine, privind la cele patru nimfe din tablou, se visează femeie tânără și își imaginează cum o să poarte și ea veșminte delicate ce ușor o să îi acopere trupul fraged. Zâmbește de plăcere. Pleoapele mi-s grele și mă cuprinde o moleșeală ce ușor mă duce spre visare. Mă las purtată de acea starea de reverie care pe nesimțite ia forma unui vis. Adorm și visez un vis care nu știu de e realitate ori ba. Mă uit spre propriul corp și observ cu stupoare cum fetița s-a transformat în femeie. Stă întinsă în pat. Își plimbă privirea pe cei patru pereți ai camerei și se oprește asupra tabloului de desupra patului unde se află o pânză neînrămată imprimată cu ceva siluetă feminină egipteană pe un fundal galben. Tresare brusc la auzul unui lătrat de câine și își dă seama cu amărăciune că este deja trează.