Childhood Memories 06

2018

Ink on paper – 21.0 x 29.7 cm

This is a precious recollection from my childhood that I illustrated and also wrote about. The short story is for now available only in romanian. 

 

În iulie 2018 locuiam încă în București și probabil că zăpușeala de afară m-a dus cu gândul și cu dorul la zilele de vară caniculare petrecute la bunici, la țară, când la prânz nu se auzea nici musca. Toată lumea se retrăgea în răcoarea caselor și se odihnea până trecea arșița. Îmi amintesc că asta nu era o practică pe gustul nostru, al copiilor, care ne-am fi jucat pe uliță cât era ziua de lungă și plus că nu vedeam nici în ruptul capului rostul statului în pat, la orizontală, cu ochii închiși, nefăcând absolut nimic, în mijlocul zilei, punând pauză tuturor activităților extraordinare începute de dimineață. Așa că mersul la somnul de prânz se lăsa mai mereu cu scandal și împotriviri și cateodată cu fugit pe geam și sărit gardul. Pentru noi soarele dogoritor era un alt prilej de joacă. Abia așteptam să facem paparuda! Puneam apă prospăt scoasă din fântână în ligheane, la soare. Copii responsabili, nu glumă! Așteptam să se încălzească o perioadă de timp lungă fix cât răbdarea unui copil. Apoi fiecare se înarma cu ce găsea sau i se părea potrivit pentru a lua o cantitate numai bună de apă cât să asigure o acoperire cât mai mare a inamicului cu preasfânta racoritoare apă. Și dăi fugărit și udat și țipat cât era ulița de lungă! Doamne, ce fericire și ce plăcere! Puține lucruri pe lumea asta se compară cu fericirea aceea simplă dar atât de puternică. Genul de fericire pe care doar copiii o pot trăi pe deplin. Ș’apoi îmi amintesc cum mă duceam acasă udă din cap până în picioare ca să îmi schimb rochița. Alt prilej de plăcere căci abia asteptam să îmi etalez rochițele, majoritatea moștenite de la sora mea mai mare.

Adevărat că această ilustrație nu este despre paparuda. Este însă despre aceleași zile toride când mă spălam în balie, în curte, ajutată de mamaia și sub privirile calde ale lui Mamelu, străbunica mea. Mă spălam cu apă dulce de ploaie și cu săpun făcut în casă. Mă uscam la soare. Alergam desculță. Mâncam ridichi și morcovi abia scoși din pământ. Desert era pepenele sau porumbul fiert. Seara înainte de culcare ne spălam obligatoriu pe picioare și pe mâini. Spuneam rugăciunea. Ne culcam osteniți pe cântec de leagăn interpretat de milioanele de broaște care trăiau la doi pași de noi, pe Bârlad. Dimineața ne trezea cântecul cocoșului. Hrăneam și adăpam animalele din curte. Mamaia mulgea vaca. Eu o duceam la păscut. Mâncam prima masă, în curte afară, înainte de 8. Ouă prăjite în untură și mămăligă rece cu un castravete decojit, tăiat în patru și frecat cu sare. Nu exista fericire mai mare!